tech

lumea asa cum o vedem noi...oamenii pe care ii cunoastem sau pe care ii vedem pe strada...vorbele pe care le rostim...gesturile pe care le exprimam...sentimentele ce le aratam sau nu...tristetile sau bucuriile ce le traim, ce le experimentam...suisurile si coborasurile din viata noastra..apa ce o bem..aerul ce-l respiram...binele si raul...frumosul si uratul...familia, prietenii, persoanele speciale...toate aceste precum si multe alte elemente esentiale fiintei umane, fara de care noi nu am mai exista ca personalitate sau ca entitate fizic, compun o mare scena, un mare tablou artistic, o poezie as putea spune, in care fiecare interpetreaza rolul sau, cu replicile sale, cu mastile sale, cu scenariul sau cu tot si toate ale sale, personale......si nu uitati tot ceea ce vedeti sau simtiti este adevarat, caci timpul in sine este transpunerea metafizica a vietii...in sensul ca nu poate fi dat inapoi...asemenea vietii...asemenea lucrurilor frumoase ce ni se intampla sau s-au intamplat...nu le regret deloc...pentru ca aceste elemente, aceste evenimente au definitivat unele capitole ale vietii mele...in sfarsit...